Povestea cu delfinii maidanezi pe Dîmboviţa, mi-a adus aminte de clipurile cu Ira Glass. Posterul ăsta, chipurile motivaţional, tronează de ceva vreme pe desktop, doar doar mă voi simţi mai bine.
De ceva timp mă chinui să-nvăţ lucruri absolut noi pentru mine şi e al naibii de greu. Nu ştiu dacă am să reuşesc, a trecut un an şi tot mă doare capul. Însă, îmi zic că n-am de ales (şi cam ăsta-i adevărul gol-goluţ). Probabil că cel care a organizat viralul ăsta are de ales. Mai precis a ales să renunţe.
John Searle avea o vorbă ”mind the gap”. Era vorba despre distanţa dintre ceea ce hotărîm în mintea noastră şi ceea ce ne iese pe gură. La unii gapul este mai mic, iar la alţii mai mare. Sunt sigur că şi publicitaru cu pricina avea gînduri mari la început, dar ce să-i faci. Are el vreo vină că s-a mai gîndit cineva la ideea lui înainte?
Problema n-ar fi, în umila mea opinie, faptul că s-a mai făcut trăznaia pe undeva, prin lumea asta dezlănţuită. Problema ar apărea dacă pe factură, clientul ar fi plătit şi originalitatea. Restul sunt probleme logistice.
merită citit şi articolul din Caţavencii …
Şi ce dacă s-a mai dat?
*un mic bug pentru Windows Live Writer – dacă denumirea unei categorii conţine diacritice, atunci nu poţi să inserezi fotografii …